• Organizarea unei ture
  • Partea 1
  • Partea 2
• Echipament de munte
  • Imbracaminte
  • Rucsacul
  • Sacul de dormit
  • Cortul
  • Primus si altele...
  • Lista materiale obligatorii
  • Altele necesare
• Asezarea taberei
• Notiuni de meteorologie
  • Presiune atmosferica
  • Temperatura
  • Umezeala
  • Nebulozitate
  • Precipitatii atmosferice
  • Vant

     Într-o prima faza a turelor pe munte trebuie sa avem fixat obiectivul plecarii noastre de acasa. Aici putem sa ne gândim la o tura de vai, creste, pe poteca sau pe stânca, zapada sau gheata, pe jos sau pe skiuri, principala caracteristica a turei fiind ca trebuie sa se desfasoare în siguranta. Planificarea acesteia cuprinde urmatoarele faze: consultarea bibliografiei (harti, ghiduri, monografii, descrieri ale traseelor); trebuie sa se cunoasca durata necesara, conditiile terenului (natura lui - poteca, stânca, etc.) conditiile climatice si de anotimp; marimea si compozitia grupului.
    Considerentele de siguranta variaza de la un grup la altul. Ele depind de marimea, forta si obiectivele grupului. Indiferent de nivelul de experienta al grupului, conducatorul acestuia trebuie sa-si aminteasca ca siguranta fiecarui membru al grupului este singurul lucru important care trebuie luat în considerare când se planifica o tura.
    Referitor la marimea grupului urmatorii factori pot afecta controlul si conducerea eficienta:
- distanta care trebuie parcursa
- genul de teren pe care se va desfasura tura
- conditiile meteo
- forta, vârsta si sexul membrilor grupului
- numarul celor cu experienta din grup
- timpul necesar pentru tura
- considerentele de securitate
- gradul de dificultate al turei.
    Daca acesti parametri sunt fixati se poate determina marimea si compozitia grupului. Sedinta dinainte de plecarea în tura este de o importanta deosebita. Daca compozitia grupului nu este finalizata înca, aceasta trebuie facuta cu aceasta ocazie. Acum trebuie stabilite urmatoarele:
- aranjamentele de transport
- caile de acces si biletele necesare
- trusa de prim ajutor
- aranjamentele de gatit si mâncarea
- eventualele achizitii de echipament si hrana.
    Pentru a simplifica aceste lucruri se va întocmi o lista cu persoanele care se ocupa de rezolvarea problemelor. Cu ocazia sedintei fiecare membru al grupului trebuie sa cunoasca exact planul turei si la ce sa se astepte pe durata acesteia. Timpul alocat turei trebuie gândit cu o marja de siguranta astfel încât sa se poata corecta pierderile datorate vitezei mai mici de deplasare a grupului, conditiile meteo nefavorabile, marimea, forta si experienta grupului. Cea mai veche indicatie: un grup  se deplaseaza cu viteza celui mai lent membru al acestuia.

    Caldura, greutatea si pretul sacului de dormit depind de tipul si cantitatea materialului izolant utilizat. Sacii de dormit pot fi umpluti cu melana, material sintetic (Bevatex, Hollofil) sau puf. Forma cea mai buna, a sacului de dormit, este cea mumie sau sarcofag. Sacii umpluti cu melana nu tin prea mult de cald si pe lânga greutatea apreciabila (peste 3,5 kg) ocupa si un volum mare. Sacii umpluti cu Bevatex sunt buni pentru 3 anotimpuri - primavara, vara si toamna, putând fi utilizati pâna la temperatura de 0°C. Sacii cu puf, mai ales cei cu cusaturi calde, pot fi utilizati pâna la temperaturi de -40°C.

    În cazul când sacul se utilizeaza în conditii unde se poate pastra uscat mai greu (speologie, canyoning, ture pe zapada si gheata) trebuie luata în considerare utilizarea de saci cu umplutura sintetica si chiar confectionati din materiale de tip Gore-Tex.

    Constructia sacului se face în trei metode:
 - cu cusatura rece
 - cu tuburi în panta
 - cu tuburi suprapuse.
    Terbuie retinut ca în timpul turei este necesar a se face tot posibilul de a se pastra sacul de dormit uscat. Pastrarea si întretinerea sacilor de dormit de puf - nu se pastreaza împachetat în sacul de transport, iar vara se spala manual si fara detergent, uscându-se apoi bine la soare.
    Pentru dormit pe jos, sub sacul de dormit, se utilizeaza saltele cu aer sau din cauciuc cu pori închisi. Saltelele cu aer sunt grele, voluminoase si nu tin caldura. Cele mai indicate sunt saltelele din cauciuc cu pori închisi care sunt usoare (sub 300 g), eficiente, nu absorb apa si au un pret scazut. 

1. harta zonei (daca se poate sa fie protejata în plastic)
2. busola
3. lanterna cu baterii si bec de rezerva (o lampa frontala va lasa mâinile libere)
4. hrana si recipient de apa
5. briceag (cu deschizator de conserve)
6. chibrite (în ambalaj impermeabil) sau bricheta
7. haine de vreme rea (pulovar, hanorak)
8. fluier
9. folie de supravietuire
10. trusa individuala de prim ajutor

1. rezervor flexibil de apa de 10 litri
2. prosop
3. ochelari de soare
4. hârtie igienica
5. saltea termoizolanta
6. ustensile pentru servirea mesei
7. lotiune contra razelor ultraviolete (si pentru protectia buzelor)
8. cordelina
9. primus si combustibil
10. cort
11. sac de dormit
12. trusa pentru mici reparatii (ata, ac, etc.)
13. lumânari sau alte surse de lumina
14. aparat foto si film
15. ceas
16. o mica oglinda metalica (utilizabila pentru semnalizare în caz de urgenta)
17. scule pentru toaleta personala
18. sac pentru acoperit rucsacul în caz de ploaie
19. bani
20. acte personale
21. haine: lenjerie, ciorapi, pulovar, caciulita
22. haine de iarna: lenjerie groasa, suprapantaloni, pufoaica, parazapezi, manusi (doua perechi)

    Principalele cerinte pentru un loc de campare sunt: o sursa de apa potabila si un adapost natural împotriva ploii si a vântului. Întotdeauna un foarte bun adapost împotriva vântului este padurea, dar nu este indicat a se pune cortul sub copaci pe vreme ploioasa. Pesterile sunt ideale pentru bivuac cu conditia de a fi controlate , în prealabil, pentru a nu avea surpriza ca acestea sa fie locuite de animale.
    Trebuie avuta în vedere probabilitatea ca tabara noastra sa fie vizitata, mai ales în timpul noptii, de animale salbatice în cautare de hrana. Un alt pericol ar fi reprezentat de fulger, mai ales în lunile de vara , ceea ce impune montarea cortului în alta parte decât în apropierea obiectelor mari sau sub copaci izolati. La demontarea taberei trebuie avut grija sa se lase terenul asa cum a fost gasit - fara canale sapate în jurul cortului, fara resturi menajere si gunoaie.
     Somnul - la caldura si comfort...

    Presiunea atmosferica este forta cu care apasa o coloana de aer cu sectiunea de 1 cm patrat si înalta pâna la limita superioara a atmosferei. Odata cu cresterea altitudinii scade presiunea atmosferica. De aici rezulta o scadere a cantitatii de oxigen putând astfel observa la peste 1500 metrii "raul de altitudine". Acesta se manifesta prin senzatie de oboseala, sporirea numarului de batai ale inimii, diminuarea capacitatii de atentie si gândire.

    Umezeala aerului este cantitatea de vapori de apa ce se afla la o anumita temperatura într-un volum de aer - specific meteo - gradul de saturare a aerului în vapori de apa exprimat în procente.
     Umezeala relativa depinde în cea mai mare parte de temperatura aerului. La o temperatura mai scazuta, umezeala creste si invers, la o temperatura ridicata umezeala scade.

    Nebulozitatea este data de gradul de acoperire cu nori a boltii ceresti, indiferent de înaltimea la care se afla.

     Nori orografici:
     - norii de briza - apar dimineata ca urmare a brizei de vale,au aspect de nori Cumulus
     - caciula muntilor
     - steagul (flamura) muntilor
     - ochiul furtunii - nor mic de culoare alba, stationar, ce se formeaza dimineata. În dupa-amiaza zilei respective va fi furtuna. 

     Vântul rezulta din miscarea ascensionala pe care o capata aerul cald, usor si rarefiat, în timp ce aerul rece tinde sa-l înlocuiasca. Caracteristicile care ne intereseaza sunt directia si viteza vântului.
În lipsa anemometrului pentru a estima viteza vântului utilizam scara Beaufort.